Cu totii vrem sa mancam sanatos si gustos, insa in ultimii ani calitatea ingredientelor si alimentelor comercializate in magazine a scazut simtitor. De multe ori nu suntem constienti de acest lucru pana cand nu gustam produse traditionale originale pe la diverse pensiuni locale sau cand mergem in tari cu bogata istorie culinara precum Italia, Grecia, Franta sau Spania.
Realitatea este ca mancarea din magazine, cea care se vinde la un pret accesibil, este plina de arome artificiale, de zahar, de conservanti, hormoni si cate si mai cate inventii ale industriei alimentare.
Si nu ma refer aici doar la industria locala, pentru ca marii producatori de alimente la nivel mondial sunt cei care au declansat acest razboi impotriva produselor traditionale originale, producatorii locali aliniindu-se din pacate la tendintele globale, in loc sa scoata la bataie traditia culinara romaneasca.
Personal insa nu cred ca este corect sa dam vina exclusiv pe producatori, pentru ca si populatia alimenteaza acesta practica prin achizitii cantitative, nu calitative. Intr-adevar, nivelul veniturilor joaca un rol foarte important in acest sens, insa pe termen lung asistam la disparitia produselor traditionale originale, care sunt inlocuite treptat cu produse de calitate slaba, chiar daunatoare sanatatii sau falsuri care ne amagesc sa platim mai mult pentru o calitate scazuta.
Daca esti de acord cu cele scrise mai sus cred ca vei fi interesat sa afli cum identifici la raft produsele traditionale care respecta retetele vechi, fara a recurge la artificii pentru a obtine un pret redus. Voi vorbi deci in acest articol despre programele de certificare existente pe plan european si local, care atesta calitatea anumitor produse, a originii ingredientelor si a metodologiei de preparare.
Toate aceste programe au rolul de a informa corect cetateanul prin afisarea anumitor etichete pe produsele atestate, in functie de regiunea de provenienta a producatorului, ingredientelor si metoda de preparare.
Indicatiile geografice pentru specialitati traditionale la nivel european
La nivel european existe trei programe de certificare a produselor traditionale originale: DOP, IGP si STG, fiecare cu eticheta sa distincta. Hai sa vedem despre ce este vorba:
DOP (Denumire de Origine Protejata)
Calitatea cea mai ridicata este oferita de certificarea DOP, care in engleza se traduce prin PDO (Protected Designation of Origin), adica produsul provine dintr-o regiune restransa cu o anumita traditie in prepararea acelei delicatese, iar mana de lucru si ingredientele sunt tot de provenienta locala, strict controlate.
Cel mai bun exemplu in acest sens este parmezanul de Parma, singurul care poate afisa logo-ul rosu impreuna cu denumirea “Parmiggiano-Reggiano”. Este si cel mai scump de acest fel, insa calitatea costa intotdeauna.
IGP (Indicatie Geografica Protejata)
La nivelul imediat urmator DOP-ului se gaseste IGP, adica PGI (Protected Geographical Indication), o certificare mai permisiva, care garanteaza doar reteta traditionala de preparare, materia prima si mana de lucru putand proveni din afara regiunii de origine a acelui produs.
Un produs cu eticheta IGP nu este neaparat un produs inferior, insa nu este 100% traditional, motiv pentru care sunt si mai ieftine decat cele cu inscriptia DOP.
STG (Specialitate Traditionata Garantata)
La polul opus se gaseste STG, care vine de la TSG (Traditional Speciality Guaranteed) si certifica un singur lucru: produsul respectiv a fost realizat dupa o reteta traditionala tarii respective. Atat mana de lucru cat si ingredientele pot proveni dintr-o zona mult mai mare.
Daca este sa facem o analogie si am presupune ca tuica romaneasca ar fi un produs recunoscut pe plan european emblema STG ar garanta ca este un produs facut dupa o reteta locala, insa nu ar indica varianta, deci ar putea fi vorba de tuica de prune, pere, mai tare sau mai slab alcoolizata, imbatranita sau nu intr-un butoi de dud samd.
Lista de produse alimentare traditionale inregistrate la nivelul Uniunii Europene poate fi consultata pe portalul DOOR.
Odata inregistrata o reteta traditionala organismele europene asigura o protectie similara cu cea oferita de OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) pe plan local, adica garanteaza drepturile de autor celor indreptatiti sa le foloseasca. Folosirea neautorizata a acestor denumiri si marci pot sta la baza unui proces penal, dar acest lucru nu ii descurajeaza prea tare pe unii producatori.
La nivel european Romania a inceput sa faca pasi marunti in vederea certificarii produselor traditionale romanesti. Chiar daca pare o problema birocratica deoarece procesul de certificare la nivel european presupune foarte multe hartii si luni intregi de asteptare, in realitate cea mai mare pierdica o reprezinta cerinta obligatorie de asocierea a mai multor producatori din aria geografica de origine a retetei traditionale care se doreste cerificata pentru calitate si originalitate.
In clipa de fata insa producatorii mici incep sa realizeze importanta certificarii unei retete traditionale, asa ca teama de asociere, si ea traditionala am putea spune, a fost invinsa in cazul a trei retete traditionale romanesti: salamul de Sibiu, telemeaua de Ibanesti si magiunul de prune Topoloveni.
Acestea sunt momentan singurele retete traditionale romanesti certificate, cu novacul afumat din Tara Barsei aflat in proces de atestare europeana. Sa speram ca pe viitor vom vedea si alte retete locale certificate pentru ca avem cu ce ne lauda, totul este insa sa ne organizam si sa punem binele general in fata celui personal.
Cu cat vom avea mai multe produse certificate cu atat industria alimentara locala reprezentata prin micii producatori va avea mai mult de castigat, iar consumatorul va avea certitudinea ca va cumpara un produs original la un pret corect.
Produse traditionale romanesti
Pe langa mecanismul de certificare la nivelul Uniunii Europene, producatorii locali mai au optiunea de a apela la atestarea oferita de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR) ce presupune inscrierea in Registrul National al Retetelor Consacrate (RNRC).
De daca aceasta vorbim despre retete care pot fi inregistrate de catre firme, deci dispare necesitatea formarii unei asociatii, motiv pentru care sistemul a fost destul de abuzat pana in clipa de fata. Acest lucru nu inseamna insa ca toate retetele inscrise in registrul de retete constacrate sunt de calitate indoielnica, bineinteles.
Lista de produse alimentare traditionale atestate ca retete consacrate poate fi consultata pe site-ul MADR.
Pentru ca un produs traditional sa fie incadrat ca reteta consacrata trebuie indeplinite cateva criterii importante, primul fiind respectarea retetei traditionale care trebuie sa fi existat cu cel putin 30 de ani inainte de 2 aprilie 2014, data la care a intrat in vigoare mecanismul de atestare al retetelor traditionale romanesti.
Odata terminat procedeul de atestare si recunoscuta reteta, conditiile si criteriile care au stat la baza atestarii initiale sunt verificate periodic de catre Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Ministerul Sanatatii si ANPC, pentru a se asigura un nivel ridicat al calitatii si compozitiei retetei pe care este afisata eticheta de atestare.
Indiferent de tipul certificarii este foarte important sa verificam cu atentie etichetele produselor pe care le cumparam, eventual verificand in prealabil existenta certificarii pentru acel produs utilizand unul din linkurile din acest articol.
Eu as adauga ca este important sa cumparam si de la magazine cu traditie in vanzarea de produse bio atunci cand cumparam alimente, pentru ca avem nevoie de produse sanatoase in general, nu neaparat provenite in urma unei retete traditionale romanesti sau straine care foloseste ingrediente naturale.
Certificarea de provenienta si continut este in clipa de fata singurul mecanism sigur prin care putem cumpara fara frica produse traditionale din magazine. Este singurul mod prin care putem lupta noi, consumatorii, cu avalansa de falsuri si produse care folosesc conservanti, arome chimice si inlocuitori pentru ingredientele mentionate in denumirea produsului.
Trebuie sa fim insa constienti si de faptul ca produsele traditionale originale si produsele bio naturale vor fi mereu mai scumpe decat cele ieftine si proaste. Trebuie fie sa fim pregatiti sa scoatem mai multi bani din buzunar, fie sa cumparam mai putin, lucru care nu este asa de tragic precum cum pare la prima vedere, pentru ca valoarea nutritiva a unei cantitati mai mici de produs natural este cu siguranta mai mare decat cea oferita de produs contrafacut, fara a adauga si efectele nocive pe care le au diversii compusi chimici asupra sanatatii noastre pe termen lung.
Cam atat despre produsele traditionale originale. Sper ca acest articol iti va fi de ajutor ca sa mananci mai sanatos si mai gustos pe viitor. Te astept in continuare cu intrebari si observatii in sectiunea de comentarii. Apreciez si un share pe Facebook sau alte retele de socializare pe care le frecventezi, ca sa putem populariza impreuna produsele traditionale originale de la micii producatori.
