Indiferent ca esti cumparator, vanzator, producator sau furnizor de servicii aproape orice relatie comerciala este reglementata de un contract scris, semnat de ambele parti. Prin intermediul acestui contract este reglementata relatia intre cele doua parti: ce se vinde, cat costa, cand se plateste, cat timp dureaza contractul si multe alte aspecte, care difera de la caz la caz.
Un contract nu trateaza doar cazul ideal, cel in care ambele parti se tin de cuvant cand toata lumea este satisfacuta de rezultatul final, ci stabileste exact ce se intampla in cazul in care una din parti nu isi indeplineste indatoririle asumate sau cand apar anumiti factori externi care nu pot fi anticipati sau controlati.
Pe langa contractele semnate de entitati persoane fizice si juridice exista si un set de legi care stabilesc niste limite pentru aceste intelegeri. Acest lucru se intampla fie pentru a proteja partile implicate in contract impotriva abuzurilor (ex: abuz de pozitie dominanta) sau pentru a proteja terte parti ce ar putea fi influentate de o eventuala intelegere cu scop vatamator (ex: intelegeri cu scop monopolist, de inlaturare a concurentei, stabilire nivel de preturi samd).
Legea care guverneaza clauzele abuzive
In acest articol vom vorbim in principal despre clauzele abuzive din contracte, cele care vatameaza una din parti in timp ce cealalta are de castigat de pe urma acestui abuz. Cea mai importanta lege locala care guverneaza clauzele abuzive din contractele incheiate intre consumatori si profesionisti este legea 193 din 2000, completata si modificata de cateva ori de la introducerea initiala a acesteia. Cea mai noua versiune pe care am gasit-o este cea de aici, dar iti sugerez sa te asiguri ca citesti o versiune actualizata inainta de a lua o decizie importanta bazata pe aceste prevederi legale.
Este foarte important sa mentionez de la inceput ca legea clauzelor abuzilve se refera la contractele de furnizare de servicii si vanzare de bunuri incheiate intre un consumator (persoana fizica sau asociatie de persoane fizice) si un profesionist, care poate fi atat persoana juridica cat si persoana fizica care actioneaza in cadrul activitatii sale (comerciale, industriale, de productie, artizanale sau liberale).
Legea 193/2000 este cunoscuta si ca legea clauzelor abuzive deoarece contine si o anexa cu lista de prevederi din contractele comerciale ce sunt considerate clauze abuzive, lista pe baza carora consumatorii sunt indreptatiti sa rezilieze unilateral un contract ce contine astfel de clauza, putand cere si despagubiri in functie de prejudiciul astfel creat.
Pe baza acestei legi agentiile guvernamentale care au ca obiect de activitate protectia consumatorului pot chema in instanta un profesionist in ale carui contracte apar clauze abuzive. Cea mai cunoscuta agentie de acest tip este ANPC, despre care am mai discutat, insa exista si alte organisme administrative care protejeaza consumatorii in domenii specifice precum asigurari, energie sau telecomunicatii. Consumatorul poate si el la randul sau chema in judecata profesionistul, daca nu a putut solutiona problemele pe cale amiabila sau nu este satisfacut de rezolvarea organelor abilitate.
Ce se intampla cu contractele care contin clauze abuzive?
Trebuie spus de la bun inceput ca o clauza abuziva este o prevedere contractuala care nu a fost negociata direct si care, singura sau impreuna cu alte prevederi, creeaza un dezechilibru puternic intre drepturile si obligatiile partilor.
Foarte important de inteles din paragraful anterior este partea cu lipsa negocierii unei clauze, caz foarte des intalnit in cazul contractelor cadru (telefonie, televiziune prin cablu, servicii standard etc).
Deci daca furnizorul nu ofera clientului posibilitatea de a negocia anumite clauze contractuale acestea pot fi considerate clauze abuzive in clipa in care pun in avantaj sau dezavantaj una din parti. Acest lucru nu inseamna insa ca profesionistul este obligat sa si accepte conditiile cerute de client. In ambele cazuri profesionistul este cel care va trebui sa dovedeasca ca a oferit posibilitatea de negociere, daca se ajunge la un dezacord intre cele doua parti.
Pe langa posibilitatea negocierii contractelor cadru (standard) profesionistul trebuie sa puna la dispozitia consumatorului un exemplar al contractului la cerere, inainte de semnarea acestuia.
Denuntarea unilaterala a unui contract inseamna renuntarea (iesirea din intelegere) a uneia dintre partile implicate, fara a obtine acordul celeilalte parti semnatare a contractului.
In cazul in care un contract in derulare contine clauze abuzive, lucru observat fie de consumator, fie de autoritatile abilitate de lege sa faca acest lucru, se pot intampla doua lucruri:
- Contractul continua, cu acordul consumatorului, dupa ce sunt inlaturate clauzele abuzive, daca derularea contractului mai este posibila;
- Daca contractul nu mai poate continua dupa inlaturarea clauzelor abuzive, consumatorul va cere incetarea contractului, si poate cere si daune, daca se constata un prejudiciu.
Exemple de clauze abuzive
Hai sa vedem acum cateva din situatiile cele mai intalnite care sunt definite de Legea 193 din 2000 ca fiind clauze abuzive:
1 – Penalizarile: In cazul in care in contract sunt specificate penalizari, nu se poate impune o suma fixa pentru rezilierea contractului. Penalizarile de recuperare ale unei subventii pentru telefon sau tableta, instalarea servicului samd, acordate in clipa in care ai semnat contractul sunt OK, dar nu pot fi disproportionate cu paguba adusa operatorului.
Nu am gasit insa nicio referire la plata numarului de luni ramase intr-un abonament, un caz destul de des intalnit in practica. De asemenea, contractul trebuie sa prevada penalizari si in cazul in care profesionistul nu executa corespunzator contractul, deci nu doar penalizari pentru consumator. Iar cuantumul despagubirilor in ambele cazuri nu poate fi disproportionat.
2 – Operatorul (profesionistul) nu poate modifica parametrii serviciului prestat unilateral, fara acordul clientului. Modificarea unilaterala a clauzelor unui contract care se desfasoara pe perioada nedeterminata este posibila, in conditiile in care consumatorul este anuntat din timp si i se da sansa de a rezilia contractul, in cazul in care nu este de acord cu modificarile facute de profesionist.
3 – Clientul nu poate fi obligat sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu avea cum sa ia cunostinta la data semnarii contractului.
4 – Operatorul nu poate prelungi automat contractul cu o perioada determinata in clipa expirarii perioadei obligatorii a contractului initial.
5 – Daca operatorul nu isi indeplineste obligatiile contractuale se poate rezilia unilateral contractul de catre client fara penalizari (de exemplu daca nu exista semnal de telefon in zona clientului in cazul unui contract de furnizare de servicii de telefonie mobila). Deci profesionistul nu poate impune consumatorului sa isi indeplineasca obligatiile fara sa prevada aceasta obligativitate si pentru propriile obligatii. De asemenea nu se poate restrange posibilitatea consumatorului de a fi despagubit in cazul in care profesionistul nu isi indeplineste prevederile asumate prin contract.
6 – Daca in contract furnizorul are dreptul de a anula unilateral contractul acest drept trebuie acordat si clientului.
7 – Nu se poate reduce sau exclude dreptul consumatorului de a apela la actiuni legale pentru rezolvarea disputelor. Deci nu poti fi obligat sa recurgi la arbitraj pentru solutionarea divergentelor. Poti face acest lucru doar de bunavoie.
8 – De asemenea in cazul existentei unei datorii de la profesionist la consumator, nu se poate interzice compensarea acesteia cu o datorie avuta de consumator catre profesionist.
9 – Modificarea preturilor fata de momentul semnarii contractului sau stabilirea acestora in clipa livrarii se poate face doar daca i se ofera consumatorului posibilitatea de a rezilia contractul in cazul in care diferenta fata de pretul convenit initial este prea mare. In acelasi timp clauzele de indexare (modificare a preturilor) sunt posibile cat timp in contract este explicata formula de calcul a acestora.
Acestea cred ca sunt cele mai importante tipuri de clauze abuzive prezente in contractele dintre consumatori (cumparatori) si profesionisti (vanzatori). Exista bineinteles si alte situatii abuzive care pot aparea, deci este imposibil sa le mentinez pe toate in acest articol.
Bancile si institutiile financiare au mai multa libertate de manevra
Cum este si de asteptat, exista o serie de exceptii in legea 193/2000 in ceea ce priveste anumite tipuri de clauze care nu sunt considerate abuzive in cazul bancilor si institutiilor financiare.
De ce spun ca este normal acest lucru? Pentru ca extrem de multe servicii financiare depind de indici monetari si valutari care nu pot fi influentati de furnizorul serviciului, dar care afecteaza pretul final platit de consumator.
Acesta este si motivul pentru care exista contracte de credit cu dobanda variabila de exemplu. Important este ca formula de calcul a dobanzii sa fie explicata bine in contractul de credit, o cerinta legala pe care profesionistul trebuie s-o indeplineasca.
Modificarea ratei dobanzii sau valoarea taxelor si comisioanelor platite, fara notificare prealabila, se poate face daca exista o motivatie intemeiata, dar doar daca consumatorul este informat de urgenta si are posibilitatea de a rezilia contractul.
Asta nu inseamna ca modificarea ratei dobanzii unui contract de creditare (a marjei bancii, nu a indicelui ROBOR, EURIBOR samd) sau a unui comision de risc/administrare/acordare ii permite consumatorului sa rezilieze unilateral contractul fara sa mai plateasca soldul ramas din suma imprumutata initial.
Rezilierea contractele de telefonie din cauza clauzelor abuzive
Ideea acestui articol mi-a venit in clipa in care am citit comunicatul oficial ANCOM privind plata penalizarilor de reziliere a contractelor de telefonie mobila, internet sau televiziune prin cablu, care specifica clar ilegalitatea stabilirii unei sume fixe ce trebuie platita de consumator daca reziliaza contractul inainte de terminarea perioadei determinate a acestuia.
Daca ai vreo nemultumire privind serviciile prestate de operatorul tau de telefonie poti sa faci o sesizare urmand pasii de aici.
Coroborat cu exemplele de clauze abuzive mentionate anterior, poti fi pus sa platesti daune proportional cu prejudiciul adus operatorul de telefonie mobila, poti fi pus sa platesti contravaloarea unei subventii primite la achizitia unui telefon mobil de exemplu, dar nu poti fi pus sa platesti o suma fixa de bani, indiferent de momentul rezilierii. De asemenea ANCOM a mai precizat ca durata contractului determinat trebuie sa fie pe maxim 24 de luni si operatorul trebuie sa mai ofere si optiunea unui contract de 12 luni.
Precum ai observat deja aspectele legale privind clauzele abuzive si solutionarea acestora nu sunt deloc simple, asa ca iti recomand ca de obicei sa consulti un jurist specializat daca ai de rezolvat o situatie mai dificila.
Asta nu inseamna ca nu poti sa-mi adresezi cateva intrebari sau sa-ti lasi observatiile mai jos, in formularul de comentarii. Hai sa-i ajutam si pe altii sa-si cunoasca drepturile si obligatiile inainte de a recurge la metodele legale de solutionare a divergentelor.
Buna ziua.am avut un abonament la vodafone fara telefon timp de 1 an.dupa acel an sa intrat in al doilea an fara a mai semna contract cu ei.dupa 7 luni am decis sa ma portez la alta firma sunt obligat sa platesc in afara de ultima factura si alte daune.va multumesc