Ce reprezinta High Dynamic Range?
Un termen de care te vei lovi din ce in ce mai des cand vine vorba de alegerea unui televizor este cel de HDR, prescurtarea de la High Dynamic Range sau pe romaneste Gama Dinamica Extinsa.
Suna putin criptic, este adevarat, insa este vorba de un televizor sau monitor cu ecran capabil sa afiseze imagini cu contrast mai mare si cu spatiu de culoare extins (gamut de culoare), mult mai apropiat de ceea ce este capabil sa perceapa ochiul uman, un organ inca superior tehnologic ecranelor si senzorilor foto si video folositi in gadgeturile zilelor noastre.
HDR nu este doar un termen de marketing menit sa te faca sa iti schimbi televizorul. Mergi intr-un showroom si arunca o privire la orice televizor mai scump compatibil HDR si vei vedea o imagine imbunatatita, dar doar atunci cand si sursa video afisata pe ecran este una masterizata corespunzator.
Ce vreau sa spun este ca HDR facut cum trebuie poate fi spectaculos, insa din pacate exista prea multe standarde HDR, foarte diferite ca cerinte minime, prea putin continut nativ HDR, de unde rezulta destul de multe produse slabe si producatori care abuzeaza de aceste trei litere pentru a atrage cumparatorii care nu stiu ce sa cumpere.
Sper ca in randurile urmatoare sa reusesc sa te fac sa intelegi mai usor ce sa verifici cand cumperi un televizor HDR.
Pentru inceput insa trebuie sa stii ca exista o diferenta intre fotografierea HDR, care foloseste mai multe cadre cu expuneri diferite, ce sunt combinate in post-procesare intr-o singura imagine cu o gama dinamica mai mare, si un televizor sau monitor HDR, unde clipurile video vizualizate sunt filmate normal, cu camere performante, si apoi procesate in asa fel incat sa poata fi afisate cu un contrast mult mai puternic si cu o gama extinsa de culori.
Contrastul puternic este cel care permite afisarea si delimitarea clara a zonelor intunecate si luminoase de pe ecran. Asta inseamna o luminozitate maxima mare si un nivel de negru cat mai scazut. Practic contrastul este un raport dintre luminozitatea maxima si minima la un moment dat pe ecran, deci cu cat nivelul de negru este mai scazut cu atat raportul va fi mai mare.
Un ecran foarte luminos nu va avea neaparat un contrast bun, cat timp negrul este de fapt afisat ca un gri spalacit. Un gamut extins de culori inseamna culori mai vii, nu neaparat naturale, dar care creeaza o imagine ce face o impresie mai buna.
Un monitor sau televizor tipic SDR (Standard Dynamic Range) atinge o luminozitate de 200 – 300 cd/m2 si un contrast tipic de 1000:1, cu o gama de culori de 8 biti (aproximativ 16.7 milioane de culori distincte)
 |
| Televizoare HDR – vezi modele |
Spre comparatie cu SDR, cele mai bune standarde HDR mentioneaza insa ca cerinte minime o luminozitate maxima de 1000 cd/m2 si o gama de culori de 10 biti (peste un miliard de culori), deci imagini sensibil mai vii, cu o mai buna separatie in zonele foarte deschise si in cele intunecate.
Nu toate televizoarele HDR insa se apropie de aceste valori, motiv pentru care e bine sa intelegi diferentele dintre standardele HDR actuale. Si nu vreau sa te sperii, dar exista suficient de multe standarde cat sa-i confuzeze si pe iubitorii de tehnologie.
Problema HDR: prea multe standarde, diferente prea mari si prea putin continut nativ
Din pacate ca si in cazul altor tehnologii prezenta mentiunii HDR in specificatiile unui produs nu este un simplu switch binar, un DA hotarat sau NU categoric, existand mai multe produse cu cerinte minime in functie de standardul HDR despre care vorbim.
Aceste cerinte sunt foarte variate, iar in cazul standardelor mai permisive nu ar trebui sa te mire daca produsele pe care ai pus ochii abia daca le respecta pe hartie, practica fiind insa o cu totul alta poveste, una mai trista de obicei.
HDR10
Probabil cel mai popular standard al momentului este HDR10, fiind promovat de UHD Alliance si deci regasit in principal pe televizoarele 4K, insa cum vei vedea in magazine nu este intotdeauna cazul.
Fiind un standard deschis, ce nu necesita costuri de licentiere, orice producator de televizoare poate implementa HDR10 in produsele sale, daca doreste. Poate de aceea HDR10 este atat de popular, insa nu este atat de sofisticat ca alte standarde. Spatiul de culoare folosit este de 10 biti, adica standardul ofera suport pentru putin peste un miliard de culori (gamut minim Rec. 2020), insa instructiunile HDR privind felul in care trebuie afisata imaginea sunt transmise o singura data, inainte de a incepe playback-ul propriu-zis al unui clip pe ecran.
HDR10+
Este un standard mai bun decat HDR10 pentru ca permite transmiterea de informatii de afisare HDR (metadata) pentru fiecare cadru din video, nu o singura data, pentru tot clipul. Astfel spatiul de culoare ramane la 10 biti. Momentan doar Samsung si Panasonic au produse certificate HDR10+ in oferta, Philips anuntand la inceputul anului ca va suporta si el acest standard.
Anumite televizoare premium afiseaza deja logo-ul Ultra HD Premium, adica sunt certificate de Ultra HD Alliance pentru suportul HDR ce include urmatoarele specificatii minime: rezolutie 4K (3840 x 2160 px), minim 10 biti de culoare si acoperire 100% a gamutului Rec. 2020 si 90% DCI P3, minim 1000 cd/m2 luminozitate maxima pentru o perioada scurta de timp si un nivel de negru de cel mult 0.05 cd/m2.
In cazul televizoarelor OLED luminozitatea maxima scade la 540 cd/m2, insa nivelul de negru scade la un impresionant 0.0005 cd/m2. In practica vorbim de un contrast mult mai mare pentru tehnologia OLED, chiar daca luminozitatea maxima este putin redusa.
Cum telefoanele mobile sunt un alt ecran pe care privim video nu trebuie sa ne mire ca UHD Alliance a introdus si un standard de certificare pentru dispozitive mobile, foarte similar ca specificatii cu HDR10, dar ceva mai permisiv, adica o luminozitate de cel putin 540 cd/m2 si acoperire de 90% a gamutului DCI P3. Dispozitivele mobile certificate sunt foarte putine in momentul de fata.
Dolby Vision
Chiar daca Dolby Vision a fost primul standard HDR, acesta nu a prins la fel de bine din cauza faptului ca este un standard ce necesita licentiere, deci costuri suplimentare pentru producator si bineinteles consumator.
Tehnic insa discutam despre un standard calitativ inalt, care necesita 12 biti de culoare, adica peste patru miliarde de culori si metadate transmise pentru fiecare cadru video. In plus este oferit suport pentru televizoare si monitoare cu pana la 10.000 cd/m2 luminozitate, mult peste ceea ce suporta vreun model actual.
VESA DisplayHDR 400, 500, 600, 1000, 1400, TrueBlack400, TrueBlack500
In cazul monitoarelor de PC si laptop standardele HDR folosite sunt cele introduse de VESA, cu nu mai putin de 6 variante, doua din ele special concepute pentru ecran OLED.
Daca te uiti la tablul de criterii de performanta minime pentru standardele VESA DisplayHDR vei vedea ca doar standardele HDR1000, HDR1400 si cele doua True Black pentru ecrane OLED au cerinte cu adevarat HDR, adica luminozitate, contrast si spatiu de culoare, restul fiind mai degraba semi-HDR, categoric mai bine ca un ecran SDR tipic, insa nu chiar ce trebuie.
Citeste pe Shopniac si despre: televizoare OLED, televizoare 4K, Smart TV
Concluzia este ca nu trebuie sa te arunci imedicat ce vezi mentionat termenul HDR, ci sa citesti cu atentie specificatiile producatorul, dupa care sa citeste si reviewurile produsului pe site-urile de specialitate. Poti de asemenea sa arunci un ochi asupra produselor certificate DisplayHDR si cele certificate UHD Premium.
Luminozitatea maxima, luminozitatea sustinuta de care este capabil ecranul, nivelul de negru, gamutul de culoare sunt specificatiile cele mai importante, dar nu sunt singurele. Si poate cel mai important lucru: continutul SDR nu se va vedea mai bine pe un ecran cu HDR, deci ai nevoie de continut nativ HDR pentru o calitate cum se cuvine a imaginii.
